deporta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEPORTÁ, deportéz, vb. I.
Tranz. A trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca măsură represivă, a condamna pe cineva la exil politic. – Din
fr. déporter, lat. deportare.deporta (Dicționar de neologisme, 1986)DEPORTÁ vb. I. tr. A trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca pedeapsă (mai ales din motive politice); a exila. [< fr.
déporter, it., lat.
deportare].
deporta (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEPORTÁ vb. tr. a trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca pedeapsă; a exila. (< fr.
déporter, lat.
deportare)
deporta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deportá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
deporteázădeportà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)deportà v. a condamna la deportare.
deporta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEPORTÁ, deportez, vb. I.
Tranz. A trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată, într-un lagăr de concentrare, ca măsură represivă, a condamna pe cineva la exil politic. — Din
fr. déporter, lat. deportare.