deplețiune - explicat in DEX

deplețiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEPLEȚIÚNE, deplețiuni, s. f. (Med.) Golire. ♦ Suprimare sau micșorare a unei obstrucții, a unei piedici în circulația fluidelor. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. déplétion, lat. depletio.

deplețiune (Dicționar de neologisme, 1986)
DEPLEȚIÚNE s.f. (Med.) Golire; (spec.) suprimare sau micșorare a unei obstrucții, a unei piedici, a circulației fluidelor. [Var. depleție s.f. / cf. fr. déplétion, lat. depletio].

deplețiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEPLEȚIÚNE s. f. golire; suprimare sau micșorare a unei obstrucții, a unei piedici, a circulației fluidelor. (< fr. déplétion, lat. depletio)

deplețiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deplețiúne (de-ple-ți-u-) s. f., g.-d. art. deplețiúnii; pl. deplețiúni

deplețiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEPLEȚIÚNE, deplețiuni, s. f. 1. (Med.) Diminuare sau dispariție a unui lichid acumulat în mod patologic într-o cavitate anatomică. ♦ Suprimare sau micșorare a unei obstrucții, a unei piedici în circulația fluidelor. 2. Epuizare cauzată de pierderea unui lichid organic, în special a sângelui. [Pr.: -ți-u-] — Din fr. déplétion, lat. depletio.