deplastificator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEPLASTIFICATÓR, deplastificatori, s. m. Deplastifiant. –
Cf. fr. déplastifiant.deplastificator (Dicționar de neologisme, 1986)DEPLASTIFICATÓR s.m. Deplastifiant. [Et. incertă].
deplastificator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deplastificatór (de-plas-) s. m.,
pl. deplastificatórideplastificator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEPLASTIFICATÓR, deplastificatori, s. m. Deplastifiant. —
Cf. deplastifiant.