deplia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEPLIÁ, depliez, vb. I.
Tranz. A desface ceva pliat, împăturit. [
Pr.:
-pli-a] – Din
fr. déplier.deplia (Dicționar de neologisme, 1986)DEPLIÁ vb. I. tr. (
Franțuzism) A desface ceva pliat, împăturit. [Pron.
-pli-a, p.i. 3,6
-iază, ger.
-iind. / < fr.
déplier].
deplia (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEPLIÁ vb. tr. a desface ceva pliat. (< fr.
déplier)
deplia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)depliá (a ~) (de-pli-a) vb.,
ind. prez. 3
depliáză, 1
pl. depliém (-pli-em); conj. prez. 3
să depliéze; ger. depliínd (-pli-ind)deplia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEPLIÁ, depliez, vb. I.
Tranz. A desface ceva pliat, împăturit. [
Pr.:
-pli-a] — Din
fr. déplier.