deplasare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEPLASÁRE, deplasări, s. f. Acțiunea de
a (se) deplasa și rezultatul ei. ◊
Loc. adv. În deplasare = în călătorie pentru interes de serviciu. –
V. deplasa.deplasare (Dicționar de neologisme, 1986)DEPLASÁRE s.f. Acțiunea de a (se) deplasa și rezultatul ei; (
concr.) timpul și locul în care se deplasează cineva. ◊
În deplasare = în călătorie pentru interes de serviciu. [<
deplasa].
deplasare (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEPLASÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) deplasa; timpul și locul în care se deplasează cineva. ♦ în ~ = în călătorie în interes de serviciu. 2. (astr.) ~ spre roșu = deplasare a liniilor spectrale ale nebuloaselor extragalactice înspre marginea roșie a spectrului în comparație cu liniile spectrale ale surselor terestre. (< deplasa)
deplasare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deplasáre (de-pla-) s. f.,
g.-d. art. deplasắrii; pl. deplasắrideplasare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEPLASÁRE, deplasări, s. f. Acțiunea de
a (se) deplasa și rezultatul ei.
Loc. adv. În deplasare = în călătorie pentru interes de serviciu. —
V. deplasa.