depista (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEPISTÁ, depistéz, vb. I.
Tranz. A da de urma unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut. – Din
fr. dépister.depista (Dicționar de neologisme, 1986)DEPISTÁ vb. I. tr. A găsi urma, a descoperi (ceva ascuns, tăinuit). [< fr.
dépister].
depista (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEPISTÁ vb. tr. a descopri, a da de urma unui lucru ascuns, tăinuit. (< fr.
dépister)
depista (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)depistá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
depisteázădepista (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEPISTÁ, depistez, vb. I.
Tranz. A da de urma unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut. ♦ (
Med.) A descoperi și a cerceta cazuri de boală inaparentă. — Din
fr. dépister.