depinde (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEPÍNDE, depínd, vb. III.
Intranz. 1. (Despre lucruri, fapte, atitudini) A fi legat cu necesitate de..., a fi în funcție de..., a atârna de... ◊ (Ca răspuns neprecis la o întrebare)
Când se termină lucrarea? – Depinde! 2. (Despre persoane, instituții, ținuturi etc.) A fi sub autoritatea sau sub conducerea cuiva, a fi subordonat cuiva. [
Perf. s. depinséi, part. depíns] – Din
fr. dépendre, lat. dependere.depinde (Dicționar de neologisme, 1986)DEPÍNDE vb. III. intr. 1. A fi în funcție de..., a atârna de...
2. A fi sub autoritatea, a fi subordonat cuiva. [P.i.
depínd. / < fr.
dépendre, it.
dipendere, lat.
dependere].
depinde (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)depínde (-d, -ns), vb. –
1. A fi legat cu necesitate de... –
2. A fi subordonat cuiva.
Fr. dépendre, probabil adaptat conjugării lui
prinde, după analogia
pendre-prendre-prinde. –
Der. (din
fr.)
dependent, adj.;
dependență, s. f.;
independent, adj.;
independență, s. f.depinde (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEPÍNDE vb. intr. 1. a fi în funcție de... 2. a fi sub autoritatea, a fi subordonat cuiva. (după fr.
dépendre, lat.
dependere)
depinde (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)depínde (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. depínd, 1
pl. depíndem; conj. prez. 3
să depíndă; ger. depinzấnd; part. depínsdepinde (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)depinde v.
1. a fi sub autoritatea cuiva:
servitorul depinde de stăpân; 2. a fi în puterea, la dispozițiunea cuiva:
soarta mea depinde de voi; 3. a face parte din:
această pădure depinde de moșie; 4. a fi consecința, a proveni:
efectul depinde de cauza.depinde (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEPÍNDE, depínd, vb. III.
Intranz. 1. (Despre lucruri, fapte, atitudini) A fi legat de..., a fi în funcție de..., a atârna de... ◊ (Ca răspuns imprecis la o întrebare)
Când se termină lucrarea? —
Depinde! 2. (Despre persoane, instituții, ținuturi etc.) A fi sub autoritatea sau sub conducerea cuiva, a fi subordonat cuiva. [
Perf. s. depinsei, part. depins] — Din
fr. dépendre, lat. dependere.