deopotrivă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEOPOTRÍVĂ adv. În mod egal, la fel, fără deosebire. [
Var.: (
reg.)
dopotrívă adv.] –
De4 + o + potrivă.deopotrivă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))DEOPOTRÍVĂ adv. În mod egal, la fel, fără deosebire. ◊ (Adjectival)
Constituția viitoare să întocmească un stat de cetățeni... deopotrivă unii cu alții (BĂLCESCU). [
Pr.:
deo- –
Var.: (
reg.)
dopotrívă adv.] –
De4 + o + potrivă.deopotrivă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!deopotrívă [
deo pron. de-o (tempo lent)/
dfo (tempo rapid)]
(de-o-po-tri-) adv.deopotrivă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)deopotrivă a. și adv. egal. [V.
potrivă].
deopotrivă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEOPOTRÍVĂ adv. În mod egal, la fel, fără deosebire. [
Var.: (
reg.)
dopotrívă adv.] —
De4 +
o +
potrivă.