deontologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEONTOLOGÍE s. f. Doctrină privitoare la normele de conduită și la obligațiile etice ale unei profesiuni (mai ales a celei medicale). [
Pr.:
de-on-] – Din
fr. déontologie.deontologie (Dicționar de neologisme, 1986)DEONTOLOGÍE s.f. 1. Parte a eticii care studiază normele și obligațiile specifice unei activități profesionale. ◊
Deontologie medicală = totalitatea regulilor și uzanțelor care reglementează relațiile dintre medici sau dintre aceștia și bolnavii lor; etică medicală.
2. Teorie despre datorie, despre originea, caracterul și normele obligației morale în general. [Gen.
-iei. / < fr.
déontologie, cf. gr.
deon – ceea ce trebuie făcut,
logos – studiu].
deontologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEONTOLOGÍE s. f. 1. parte a eticii care studiază normele și obligațiile specifice unei anumite profesiuni. ♦ ~ medicală = totalitatea regulilor și uzanțelor care reglementează relațiile dintre medici sau dintre aceștia și bolnavi. 2. teorie despre datorie, despre obligațiile morale. (< fr.
déontologie)
deontologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deontologíe (de-on-) s. f.,
art. deontología, g.-d. deontologíi, art. deontologíeideontologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEONTOLOGÍE s. f. 1. Totalitatea normelor de conduită și obligațiilor etice ale unei profesiuni (mai ales a celei medicale).
2. Teorie a datoriei, a obligațiilor morale. [
Pr.:
de-on-]
— Din
fr. déontologie.