deosebire - explicat in DEX

deosebire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEOSEBÍRE, deosebiri, s. f. Acțiunea de a (se) deosebi și rezultatul ei; lipsă de asemănare, diferență. ♦ Loc. adv. Cu deosebire = a) în mod deosebit, special; b) mai ales. Cu deosebire de... = cât se poate de..., foarte... Cu deosebire(a) că... = cu diferența că... Fără deosebire = fără excepție. Spre deosebire de... = în opoziție, în contrast cu... [Pr.: -de-o-] – V. deosebi.

deosebire (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
DEOSEBÍRE, deosebiri, s. f. ~ [Var.: (reg.) deosibíre s. f.]

deosebire (Dicționaru limbii românești, 1939)
deosebíre f. (eo 2 silabe). Separațiune. Distincțiune; diferență. Deosebire de părerĭ, divergență de opiniune. Cu deosebire, maĭ ales. – Vechĭ osebire.

deosebire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deosebíre (de-o-) s. f., g.-d. art. deosebírii; pl. deosebíri

deosebire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
deosebire f. lucrarea de a deosebi: diferență, distincțiune; cu deosebire, în special, mai ales.

deosebire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEOSEBÍRE, deosebiri, s. f. Acțiunea de a (se) deosebi și rezultatul ei; lipsă de asemănare, diferență. ◊ Loc. adv. Cu deosebire = a) în mod deosebit, special; b) mai ales. Cu deosebire de... = cât se poate de..., foarte... Cu deosebire(a) că... = cu diferența că... Fără deosebire = fără excepție. Spre deosebire de... = în opoziție, în contrast cu... [Pr.: de-o-] — V. deosebi.