deoparte (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEOPÁRTE adv. La o oarecare depărtare de vorbitor sau de alt punct fix; într-o parte, izolat. –
De4 + o + parte.deoparte (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))DEOPÁRTE adv. La o oarecare depărtare de vorbitor sau de alt punct fix; într-o parte, izolat. [
Pr.:
deo-] – Din
de4 + o + parte.deoparte (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!deopárte (la o oarecare depărtare, izolat) [
deo pron. de-o (tempo lent)/
dfo (tempo rapid)]
(de-o-) adv.deoparte (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEOPÁRTE adv. La o oarecare depărtare de vorbitor sau de alt punct fix: într-o parte, izolat. —
De4 +
o +
parte.deoparte (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)de o párte (tempo lent)
/de-o párte (tempo rapid) [
de-o pron. dfo] (opus lui:
de altă parte)
prep. +
art. +
s. f.