denotat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DENOTÁT s. n. Obiect denumit de un nume; semnificat. – Din
fr. dénoté.denotat (Dicționar de neologisme, 1986)DENOTÁT s.n. Referentul, obiectul pe care îl semnifică un anumit cuvânt; semnificat. [Cf. fr.
denoté].
denotat (Marele dicționar de neologisme, 2000)DENOTÁT s. n. obiectul denumit de un anumit cuvânt; semnificat. (< fr.
dénoté)
denotat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*denotát s. n.,
pl. denotátedenotat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DENOTÁT, denotate, s. n. Obiect denumit de un nume; semnificat. — Din
fr. dénoté.