denota - explicat in DEX

denota (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DENOTÁ, pers. 3 denótă, vb. I. Tranz. 1. A dovedi (2), a vădi, a indica. 2. A exprima un anumit sens. – Din fr. dénoter, lat. denotare.

denota (Dicționar de neologisme, 1986)
DENOTÁ vb. I. tr. A vădi, a arăta; a marca, a indica. [P.i. 3,6 -tă. / < fr. dénoter, it., lat. denotare].

denota (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DENOTÁ vb. tr. a vădi, a arăta; a indica; a exprima un anumit sens. (< fr. dénoter, lat. denotare)

denota (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
denotá (a ~) vb., ind. prez. 3 denótă

denota (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DENOTÁ, pers. 3 denótă, vb. I. Tranz. 1. A dovedi (2), a arăta, a indica. 2. A exprima un anumit sens. — Din fr. dénoter, lat. denotare.

denotà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
denotà v. a desemna, a arăta.