denegație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DENEGÁȚIE, denegații, s. f. Denegare. – Din
fr. dénégation.denegație (Dicționar de neologisme, 1986)DENEGÁȚIE s.f. Denegare. [Gen.
-iei, var.
denegațiune s.f. / cf. lat.
denegatio, it.
denegazione].
denegație (Marele dicționar de neologisme, 2000)DENEGÁȚIE s. f. negare în justiție. (< fr.
dénégation)
denegație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)denegáție (
înv.)
(-ți-e) s. f.,
art. denegáția (-ți-a), g.-d. art. denegáției; pl. denegáții, art. denegáțiile (-ți-i-)denegație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DENEGÁȚIE, denegații, s. f. (
Înv.) Denegare. — Din
fr. dénégation.