demonomanie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMONOMANÍE s. f. Formă de nebunie care constă în credința de a fi stăpânit de demon. – Din
fr. démonomanie.demonomanie (Dicționar de neologisme, 1986)DEMONOMANÍE s.f. Nebunie produsă de credința de a fi stăpânit de demoni. [Gen.
-iei. / < fr.
démonomanie, cf. gr.
daimon – demon,
mania – nebunie].
demonomanie (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEMONOMANÍE s. f. delir patologic în care bolnavul se crede stăpânit de demoni. (< fr.
démonomanie)
demonomanie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)demonomaníe s. f.,
art. demonomanía, g.-d. demonomaníi, art. demonomaníeidemonomanie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMONOMANÍE s. f. Formă de nebunie care constă în credința de a fi stăpânit de demon. — Din
fr. démonomanie.