demonologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMONOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul demonilor. – Din
fr. démonologie.demonologie (Dicționar de neologisme, 1986)DEMONOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul demonilor. [Gen.
-iei. / < fr.
démonologie, cf. gr.
daimon – demon,
logos – știință].
demonologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEMONOLOGÍE s. f. pretinsă știință religioasă sau parte a mitologiei care se ocupă cu studiul demonilor. (< fr.
démonologie)
demonologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)demonologíe s. f.,
art. demonología, g.-d. demonologíi, art. demonologíeidemonologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMONOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul credințelor populare despre demoni. — Din
fr. démonologie.