demonstra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMONSTRÁ, demonstrez, vb. I.
1. Tranz. A arăta în mod convingător, prin argumente, prin raționamente logice sau prin exemple concrete, adevărul sau neadevărul unei afirmații, al unui fapt etc.; a proba, a dovedi. ♦ A face dovada, prin calcule și prin raționamente, a adevărului exprimat într-o teoremă, într-o formulă etc.
2. Intranz. (Despre mulțimi de oameni) A manifesta. – Din
fr. démontrer, lat. demonstrare.demonstra (Dicționar de neologisme, 1986)DEMONSTRÁ vb. I. tr. A dovedi adevărul (sau neadevărul) unei afirmații pe cale de raționament sau prin exemple concrete.
2. intr. A lua parte la o demonstrație; a manifesta, a arăta ceva prin semne exterioare. [< lat.
demonstrare, cf. fr.
démontrer].
demonstra (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEMONSTRÁ vb. I. tr. a arăta în mod convingător, pe cale de raționament sau prin exemple concrete, (ne)adevărul unei afirmații. ◊ a dovedi, prin calcule și raționamente, adevărul exprimat într-o teoremă, într-un enunț. II. intr. a lua parte la o demonstrație; a manifesta, a arăta ceva prin semne exterioare. (< lat.
demonstrare, după fr.
démontrer, /II/ rus.
demonstrirovati)
demonstra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)demonstrá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
demonstreázădemonstra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMONSTRÁ, demonstrez, vb. I.
1. Tranz. A arăta în mod convingător, prin argumente, prin raționamente logice sau prin exemple concrete, adevărul sau neadevărul unei afirmații, al unui fapt etc.; a proba, a dovedi. ♦ A face dovada, prin calcule și prin raționamente, a adevărului exprimat într-o teoremă, într-o formulă etc.
2. Intranz. (Despre mulțimi de oameni) A manifesta. — Din
fr. démontrer, lat. demonstrare.demonstrà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)demonstrà v.
1. a proba într’un mod evident;
2. a preda o lecțiune arătând lucrul, de care se vorbește.