demonolatru - explicat in DEX

demonolatru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEMONOLÁTRU, demonolatri, adj., s. m. (Care este) adorator al demonilor. – Din fr. démonolâtre.

demonolatru (Dicționar de neologisme, 1986)
DEMONOLÁTRU, -Ă adj., s.m. și f. Adorator al demonilor. [< fr. démonolâtre].

demonolatru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEMONOLÁTRU adj., s. m. (adorator) al demonilor. (< fr. démolâtre)

demonolatru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
demonolátru (-la-tru) adj. m., s. m., pl. demonolátri; adj. f., s. f. demonolátră, pl. demonolátre

demonolatru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEMONOLÁTRU, -Ă, demonolatri, -e, adj., s. m. (Persoană) care adoră demonii. — Din fr. demonolâtre.