demoazelă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMOAZÉLĂ, demoazele, s. f. (Franțuzism
înv.) Domnișoară, fată nemăritată. – Din
fr. demoiselle.demoazelă (Dicționar de neologisme, 1986)DEMOAZÉLĂ s.f. (
Rar) Domnișoară, fată nemăritată. [Pron.
-moa-. / < fr.
demoiselle].
demoazelă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)demoazélă (
înv.)
(-moa-) s. f.,
g.-d. art. demoazélei; pl. demoazéledemoazelă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMOAZÉLĂ, demoazele, s. f. (
Înv.) Domnișoară. — Din
fr. demoiselle.