demnitar - explicat in DEX

demnitar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEMNITÁR, demnitari, s. m. Înalt funcționar al statului. – Din fr. dignitaire (după demn).

demnitar (Dicționar de neologisme, 1986)
DEMNITÁR s.m. Înalt funcționar de stat, persoană care deține o demnitate importantă. [< fr. dignitaire, după demn].

demnitar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEMNITÁR s. m. înalt funcționar de stat. (după fr. dignitaire)

demnitar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*demnitár m. (fr. dignitaire și infl. de rom. demn). Personagiŭ investit cu o demnitate. – Rar și dignitar.

demnitar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
demnitár s. m., pl. demnitári

demnitar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
demnitar m. persoană investită cu o demnitate.

demnitar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEMNITÁR, demnitari, s. m. Înalt funcționar al statului. — Din fr. dignitaire (după demn).