demitentă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMITÉNTĂ s. f. Tentă între luminos și întunecat într-o pictură sau gravură. – Din
fr. demi-teinte.demitentă (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEMITÉNTĂ s. f. tentă între clar și întunecat, într-o pictură sau gravură. (< fr.
demi-teinte)
demitentă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)demiténtă s. f.,
g.-d. art. demiténtei; pl. demiténtedemitentă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMITÉNTĂ s. f. Tentă între luminos și întunecat într-o pictură sau gravură. — Din
fr. demi-teinte.