demina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMINÁ, deminez, vb. I.
Tranz. A înlătura, a curăța un loc de mine explozive. – Din
fr. déminer.demina (Dicționar de neologisme, 1986)DEMINÁ vb. I. tr. A curăța un câmp de minele instalate de inamic. [P.i.
demin, -nez. / < fr.
déminer].
demina (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEMINÁ vb. tr. a îndepărta sau a face inofensive minele dintr-un baraj de mine instalat de inamic. (< fr.
déminer)
demina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deminá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
demineázădemina (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMINÁ, deminez, vb. I.
Tranz. A înlătura, a curăța un loc de mine explozive. – Din
fr. déminer.