demimonden - explicat in DEX

demimonden (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEMIMONDÉN, -Ă, demimondeni, -e, s. f., adj. 1. S. f. Femeie cu purtări ușuratice; cochetă. 2. Adj. Care se referă la o demimondenă (1) sau la apucăturile ei. – Din fr. démi-mondaine.

demimonden (Dicționar de neologisme, 1986)
DEMIMONDÉN, -Ă adj. Referitor la lumea femeilor ușoare; de femeie ușoară. // s.f. Femeie cu moravuri îndoielnice; demimondă. [< fr. demi-mondaine].

demimonden (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEMIMONDÉN, -Ă I. adj. referitor la o demimondă. II. s. f. femeie de moravuri ușoare; cochetă. (< fr. demi-mondaine)

demimonden (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!demimondén adj. m., pl. demimondéni; f. demimondénă, pl. demimondéne

demimonden (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEMIMONDÉN, -Ă, demimondeni, -e, s. f., adj. 1. S. f. (Înv.) Femeie cu purtări ușuratice; cochetă. 2. Adj. Care se referă la o demimondenă (1) sau la apucăturile ei. — Din fr. démi-mondaine.