demimonden (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMIMONDÉN, -Ă, demimondeni, -e, s. f.,
adj. 1. S. f. Femeie cu purtări ușuratice; cochetă.
2. Adj. Care se referă la o demimondenă (
1) sau la apucăturile ei. – Din
fr. démi-mondaine.