demagog (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMAGÓG, demagogi, s. m. Persoană care caută să-și creeze o popularitate prin discursuri bombastice, prin promisiuni mincinoase etc. – Din
fr. démagogue.demagog (Dicționar de neologisme, 1986)DEMAGÓG, -Ă s.m. și f. Persoană care caută să-și creeze popularitate prin discursuri bombastice, promisiuni mincinoase etc. [< fr.
démagogue, cf. it.
demagogo, gr.
demagogos <
demos – popor,
agogos – care conduce].
demagog (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEMAGÓG, -Ă s. m. f. 1. (în Grecia antică) conducător al unei grupări democratice. 2. cel care caută să-și creeze popularitate prin discursuri bombastice, promisiuni mincinoase etc. (< fr.
démagogue)
demagog (Dicționar de argou al limbii române, 2007)DEMAGOG barbolog, clămpău, lătrău.
demagog (Dicționaru limbii românești, 1939)*demagóg, -oágă s. (vgr.
demagogós, d.
démos, popor, și
ago, duc. V.
pedagog). Care se preface că apără interesele poporuluĭ ca să-ĭ cîștige favoarea și să-l exploateze. V.
agitator.demagog (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)demagóg s. m.,
pl. demagógidemagog (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)demagog m. cel ce întărâtă pasiunile populare, partizan al demagogiei.
demagog (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMAGÓG, -Ă, demagogi, -ge, s. m. și
f. (Rar la
f.) Persoană care caută să-și creeze o popularitate prin discursuri bombastice, prin promisiuni mincinoase etc. – Din
fr. démagogue.