demagogic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMAGÓGIC, -Ă, demagogici, -ce, adj. Propriu demagogilor sau demagogiei, privitor la demagogi sau la demagogie; în spiritul demagogiei. – Din
fr. démagogique.demagogic (Dicționar de neologisme, 1986)DEMAGÓGIC, -Ă adj. De demagog; pătruns de demagogie. [Cf. fr.
démagogique, it.
demagogico].
demagogic (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEMAGÓGIC, -Ă adj. de demagog; pătruns de demagogie. (< fr.
démagogique)
demagogic (Dicționaru limbii românești, 1939)*demagógic, -ă adj. (vgr.
demagogikós). De demagog:
discurs demagogic. Adv. În mod demagogic.
demagogic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)demagógic adj. m.,
pl. demagógici; f. demagógică, pl. demagógicedemagogic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)demagogic a. relativ la demagogie sau la demagogi:
idei demagogice.demagogic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMAGÓGIC, -Ă, demagogici, -ce, adj. Propriu demagogilor sau demagogiei, privitor la demagogi sau la demagogie; în spiritul demagogiei. — Din
fr. démagogique.