demagogie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMAGOGÍE, demagogii, s. f. Înșelare a opiniei publice prin promisiuni mincinoase, discursuri bombastice etc., practicată de cineva pentru a-și crea popularitate; purtare de demagog. – Din
fr. démagogie.demagogie (Dicționar de neologisme, 1986)DEMAGOGÍE s.f. Atitudine politică constând în înșelare prin promisiuni și lozinci ademenitoare și mincinoase. ♦ Atitudine de demagog. [Gen.
-iei. / cf. fr.
démagogie, it., gr.
demagogia].
demagogie (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEMAGOGÍE s. f. metodă și atitudine politică de înșelare a maselor prin promisiuni mincinoase, discursuri bombastice etc. pentru a obține popularitate; atitudine de demagog. (< fr.
démagogie, gr.
demagogia)
demagogie (Dicționaru limbii românești, 1939)*demagogíe f. (vgr.
demagogia). Lingușirea poporuluĭ ca să-ĭ exploatezĭ. V.
democrație.demagogie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)demagogíe s. f.,
art. demagogía, g.-d. art. demagogíei; pl. demagogíi, art. demagogíiledemagogie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)demagogie f. dominațiune populară exagerată.
demagogie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMAGOGÍE, demagogii, s. f. Înșelare a opiniei publice prin promisiuni mincinoase, discursuri bombastice etc., practicată de cineva pentru a-și crea popularitate; purtare de demagog. — Din
fr. démagogie.