deluzoriu - explicat in DEX

deluzoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DELUZÓRIU, -IE, deluzorii, adj. (Livr.) Înșelător, iluzoriu. – Din fr. délusoire, lat. delusorius.

deluzoriu (Dicționar de neologisme, 1986)
DELUZÓRIU, -IE adj. (Liv.) Înșelător; iluzoriu. [Pron. -riu. / cf. lat. delusorius, fr. délusoire].

deluzoriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DELUZÓRIU, -IE adj. înșelător; iluzoriu. (< lat. delusorius, fr. délusoire)

deluzoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deluzóriu (livr.) [riu pron. ryu] adj. m., f. deluzórie (-ri-e); pl. m. și f. deluzórii

deluzoriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DELUZÓRIU, -IE, deluzorii, adj. (Livr.) Înșelător, iluzoriu. — Din fr. délusoire, lat. delusorius.