deluviu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DELÚVIU, deluvii, s. n. Material sedimentar provenit din alterarea și dezagregarea rocilor, aliat în curs de scurgere sub influența apelor de șiroire pe pantele diferiților versanți. – Din
lat. diluvium.deluviu (Dicționar de neologisme, 1986)DELÚVIU s.n. (
Geol.) Material sedimentar detritic provenit din alterarea și degradarea rocilor, transportat de apele de șiroire. [Pron.
-viu. / cf. lat.
diluvium, it.
diluvio].
deluviu (Marele dicționar de neologisme, 2000)DELÚVIU s. n. material detritic provenit din alterarea și degradarea rocilor, transportat de apele de șiroire. (< lat.
diluvium)
deluviu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)delúviu (sediment) [
viu pron. vyu]
s. n.,
art. delúviul; pl. delúvii, art. delúviile (-vi-i-)deluviu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DELÚVIU, deluvii, s. n. Material sedimentar provenit din alterarea și dezagregarea rocilor, aflat în curs de scurgere sub influența apelor de șiroire pe pantele diferiților versanți. —
Din lat. diluvium.