demâncat(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DEMÂNCÁT s. n. (Rar) Demâncare. – De4 + mâncat.
demâncat(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) demâncát (mâncare) (pop., rar) s. n. (s-a dus cu ~)
demâncat(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DEMÂNCÁT s. n. (Pop.) Demâncare. — De4 + mâncat.
demâncat(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !de mâncát prep. + vb. (dă ~; ~, aș mânca)