demâncare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMÂNCÁRE s. f. Mâncare, hrană, bucate; demâncat. –
De4 +
mâncare.demâncare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)demâncáre (mâncare) (
pop.)
s. f. (s-a dus cu ~)demâncare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMÂNCÁRE s. f. (
Pop.) Mâncare, hrană, bucate; demâncat. —
De4 +
mâncare.demâncare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)de mâncáre (de mâncat) prep. +
s. f. (dă ~)