degresor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEGRESÓR, -OÁRE, degresori, -oare, subst. 1. S. m. și
f. Persoană care degresează.
2. S. n. Aparat cu care se face degresarea anumitor materiale. – Din
fr. dégraisseur.degresor (Dicționar de neologisme, 1986)DEGRESÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care degresează. //
s.n. (
Tehn.) Aparat cu care se face degresarea anumitor materiale. [Cf. fr.
dégraisseur, dégraissoir].
degresor (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEGRESÓR, -OÁRE I.
s. m. f. cel care degresează. II. s. n. aparat cu care se face degresarea anumitor materiale. (< fr.
dégraisseur, /II/ dégraissoir)
degresor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)degresór1 (persoană)
(de-gre-) s. m.,
pl. degresóridegresor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)degresór2 (aparat)
(de-gre-) s. n.,
pl. degresoáredegresor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEGRESÓR, -OÁRE, degresori, -oare, s. m. și
f.,
s. n. 1. S. m. și
f. Persoană care degresează.
2. S. n. Aparat cu care se face degresarea anumitor materiale. — Din
fr. dégraisseur.