degresiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEGRESÍV, -Ă, degresivi, -e, adj. Care scade, care se reduce, care descrește treptat; descrescător. – Din
fr. dégressif.degresiv (Dicționar de neologisme, 1986)DEGRESÍV, -Ă adj. (
Rar) Care merge descrescând, care descrește, descrescător. [< fr.
dégressif, cf. lat.
degredior – a coborî].
degresiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEGRESÍV, -Ă adj. care merge descrescând, care descrește treptat. (< fr.
dégressif)
degresiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)degresív (
livr.)
(de-gre-) adj. m.,
pl. degresívi; f. degresívă, pl. degresívedegresiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEGRESÍV, -Ă, degresivi, -e, adj. Care scade, care se reduce, care descrește treptat; descrescător. — Din
fr. dégressif.