degresare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEGRESÁRE, degresări, s. f. Acțiunea de
a degresa și rezultatul ei; degresaj. –
V. degresa.degresare (Dicționar de neologisme, 1986)DEGRESÁRE s.f. Acțiunea de a degresa și rezultatul ei; degresaj. [<
degresa].
degresare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)degresáre (de-gre-) s. f.,
g.-d. art. degresắrii; pl. degresắridegresare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEGRESÁRE, degresări, s. f. Acțiunea de
a degresa și rezultatul ei; degresaj. —
V. degresa.