degresiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEGRESIÚNE, degresiuni, s. f. Micșorare treptată, gradată. [
Pr.:
-si-u-] – Din
fr. dégression, lat. degressio, -onis.degresiune (Dicționar de neologisme, 1986)DEGRESIÚNE s.f. (
Rar) Micșorare treptată, graduală. [Pron.
-si-u- / cf. fr.
dégression, lat.
degressio].
degresiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEGRESIÚNE s. f. micșorare treptată, graduală. (< fr.
dégression, lat.
degressio)
degresiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)degresiúne (
livr.)
(de-gre-si-u-) s. f.,
g.-d. art. degresiúnii; pl. degresiúnidegresiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEGRESIÚNE, degresiuni, s. f. Micșorare treptată, graduală. [
Pr.:
-si-u-] — Din
fr. dégression, lat. degressio, -onis.