degresant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEGRESÁNT, -Ă, degresanți, -te, adj.,
s. m. 1. Adj. Care degresează.
2. S. m. Substanță întrebuințată pentru degresare. – Din
fr. dégraissant.degresant (Dicționar de neologisme, 1986)DEGRESÁNT s.m. 1. Substanță întrebuințată la degresare.
2. Deplastifiant. [Cf. fr.
dégraissant].
degresant (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEGRESÁNT, -Ă adj., s. m. 1. (substanță) care servește la degresare. 2. deplastifiant. (< fr.
dégraissant)
degresant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)degresánt1 (de-gre-) adj. m.,
pl. degresánți; f. degresántă, pl. degresántedegresant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)degresánt2 (de-gre-) s. m.,
pl. degresánțidegresant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEGRESÁNT, -Ă, degresanți, -te, adj.,
s. m. 1. Adj. Care degresează.
2. S. m. Substanță întrebuințată pentru degresare. — Din
fr. dégraissant.