degazare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEGAZÁRE, degazări, s. f. Acțiunea de
a degaza și rezultatul ei. –
V. degaza.degazare (Dicționar de neologisme, 1986)DEGAZÁRE s.f. Acțiunea de a degaza și rezultatul ei. [<
degaza].
degazare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)degazáre s. f., g.-d. art.
degazắrii; pl.
degazắridegazare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DEGAZÁRE (‹
de4 +
gazare)
s. f. 1. Eliminare a gazelor dintr-un fluid, de pe o suprafață solidă sau dintr-un spațiu închis prin metode de natură fizică, termică, chimică.
2. Operație de neutralizare (prin procedee fizice sau fizico-chimice) a efectelor substanțelor toxice de luptă.
degazare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEGAZÁRE, degazări, s. f. Acțiunea de
a degaza și rezultatul ei. —
V. degaza.