degaza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEGAZÁ, degazez, vb. I.
Tranz. 1. A îndepărta gazele dintr-un spațiu închis sau de pe o suprafață solidă.
2. A îndepărta substanțele toxice de luptă din adăposturi, din încăperi, de pe îmbrăcăminte etc. prin ventilație sau cu ajutorul substanțelor neutralizante. –
De4 + gaza. Cf. fr. dégazer.degaza (Dicționar de neologisme, 1986)DEGAZÁ vb. I. tr. A îndepărta gazele (dintr-un spațiu închis, de pe o suprafață). ♦ (
Spec.; mil.) A îndepărta gazele de luptă dintr-un anumit loc. [<
de- +
gaza].
degaza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)degazá (a ~) vb., ind. prez. 3
degazeázădegaza (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEGAZÁ vb. tr. 1. a îndepărta substanțele gazoase dintr-un spațiu închis, de pe o suprafață. 2. (mil.) a îndepărta gazele toxice de luptă dintr-un anumit loc. (< fr.
dégazer)
degaza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEGAZÁ, degazez, vb. I.
Tranz. 1. A îndepărta gazele dintr-un spațiu închis sau de pe o suprafață solidă.
2. A îndepărta substanțele toxice de luptă din adăposturi, din încăperi, de pe îmbrăcăminte etc. prin ventilație sau cu ajutorul substanțelor neutralizante. — Din.
fr. dégazer.