degajat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEGAJÁT, -Ă, degajați, -te, adj. 1. Eliberat de o îndatorire, de un obstacol; (despre oameni și gesturile lor) cu mare libertate în mișcări; nestânjenit, nonșalant.
2. (Despre o coloană sau un pilastru) Situat în apropierea unui zid. –
V. degaja.degajat (Dicționar de neologisme, 1986)DEGAJÁT, -Ă adj. Liber în mișcări, nestânjenit. [După fr.
dégagé].
degajat (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEGAJÁT, -Ă adj. liber în mișcări, nestingherit, dezinvolt. (după fr.
dégagé)
degajat (Dicționaru limbii românești, 1939)*degaját, -ă adj. (fr.
dégagé). neîmpedecat, liber, fără sfială:
aer, purtare degajată. Adv. În mod degajat:
a vorbi degajat.degajat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEGAJÁT, -Ă, degajați, -te, adj. 1. Eliberat de o îndatorire, de un obstacol; (despre oameni și gesturile lor) cu mare libertate în mișcări; nestânjenit, nonșalant.
2. (Despre o coloană sau un pilastru) Situat în apropierea unui zid. —
V. degaja.