degazator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEGAZATÓR, degazatori, s. m. Substanță cu ajutorul căreia se degazează. –
Degaza +
suf. -tor (după
fr. dégazeur).
degazator (Dicționar de neologisme, 1986)DEGAZATÓR s.m. Substanță întrebuințată în operația de degazare. [<
degaza +
-tor].
degazator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)degazatór s. m., pl.
degazatóridegazator (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEGAZATÓR s. m. substanță pentru degazare. (< degaza + -tor)
degazator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEGAZATÓR, degazatori, s. m. Substanță cu ajutorul căreia se degazează. —
Degaza +
suf. -tor (după
fr. dégazeur).