defunct - explicat in DEX

defunct (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEFÚNCT, -Ă, defuncți, -te, adj., s. m. și f. (Om) mort, răposat, decedat. – Din lat. defunctus, fr. défunt.

defunct (Dicționar de neologisme, 1986)
DEFÚNCT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) decedat, răposat. [< lat. defunctus, cf. fr. défunt].

defunct (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEFÚNCT, -Ă adj., s. m. f. (om) decedat, răposat. (< lat. defunctus, fr. défunt)

defunct (Dicționaru limbii românești, 1939)
*defúnct, -ă adj. și s. (lat. de-functus, d. de-fungi, a-ți împlini rolu. V. funcționar). Mort, răposat, decedat.

defunct (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
defúnct adj. m., s. m., pl. defúncți; adj. f., s. f. defúnctă (-func-tă), pl. defúncte

defunct (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
defunct a. răposat.

defunct (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEFÚNCT, -Ă, defuncți, -te, adj., s. m. și f. (Om) mort, răposat, decedat. — Din lat. defunctus, fr. défunt.