defula - explicat in DEX

defula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEFULÁ, defulez, vb. I. Tranz. (Psih.) A da curs liber ideilor sau tendințelor refulate în subconștient. ♦ (Fam.) A-și descărca sufletul. – Din fr. défouler.

defula (Dicționar de neologisme, 1986)
DEFULÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A se lăsa purtat de stări afective; a-și da drumul. [< fr. (se) défouler].

defula (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEFULÁ vb. I. tr. a da curs liber ideilor și tendințelor refulate în subconștient. II. refl. (fam.) a se lăsa purtat de stări afective; a-și descărca sufletul. (< fr. défouler)

defula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*defulá (a ~) (a exterioriza refulările) vb., ind. prez. 3 defuleáză

defula (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEFULÁ, defulez, vb. I. Tranz. (Psih.) A da curs liber ideilor sau tendințelor refulate în subconștient. ♦ (Fam.) A-și descărca sufletul. — Din fr. défouler.