deducție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEDÚCȚIE, deducții, s. f. Consecință, concluzie a unui raționament. ◊
Prin deducție = procedeu prin care se ajunge la o concluzie. [
Var.:
deducțiúne s. f.] – Din
fr. déduction, lat. deductio, -onis.deducție (Dicționar de neologisme, 1986)DEDÚCȚIE s.f. Raționament logic prin care se obține o judecată nouă (numită concluzie) din două sau mai multe judecăți (numite premise), dintre care una trebuie să fie neapărat universală. [Gen.
-iei, var.
deducțiune s.f. / cf. lat.
deductio, fr.
déduction].
deducție (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEDÚCȚIE s. f. formă fundamentală de raționament în care concluzia rezultă cu necesitate din premise. (< fr.
déduction, lat.
deductio)
deducție (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DEDÚCȚIE (‹
fr.,
lat.)
1. Formă de raționament în care concluzia rezultă cu necesitate din premise. Bazele teoriei
d. au fost puse de Aristotel prin doctrina despre silogism, fiind apoi dezvoltate de Descartes, de Leibniz și de logica simbolistă. ♦ (În logica tradițională) Proces de obținere a unor concluzii particulare din principii mai generale considerate ca adevărate (silogismul aristotelic). ♦ (În logica simbolică) Derivarea din anumite enunțuri date (axiome), cu ajutorul regulilor, a unor noi enunțuri (teoreme).
2. Retragerea unor sume deja plătite. ◊
D. fiscală = ansamblul elementelor componente care pot constitui obiectul reducerii unei sume impozabile, a unui venit ♦ Sustragerea unor sume.
deducție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dedúcție (-ți-e) s. f.,
art. dedúcția (-ți-a), g.-d. art. dedúcției; pl. dedúcții, art. dedúcțiile (-ți-i-)deducție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEDÚCȚIE, deducții, s. f. Formă de raționament în care concluzia rezultă din premise; consecință, concluzie a unui raționament. ◊
Prin deducție = procedeu prin care se ajunge la o concluzie. [
Var.:
deducțiúne s. f.] — Din
fr. déduction, lat. deductio, -onis.