dedublare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEDUBLÁRE, dedublări, s. f. Acțiunea de
a se dedubla și rezultatul ei; împărțire în două. ◊
Dedublarea personalității = tulburare psihică ce constă în disocierea personalității, la același individ, în una normală și altă morbidă, fiecare dominând alternativ și determinând caracterul comportamentului. –
V. dedubla.dedublare (Dicționar de neologisme, 1986)DEDUBLÁRE s.f. Acțiunea de a se dedubla și rezultatul ei. [<
dedubla].
dedublare (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEDUBLÁRE s. f. acțiunea de a se dedubla. ♦ ă personalității = tulburare psihică manifestată prin disocierea personalității unui individ în una normală și alta morbidă, fiecare dominând alternativ și determinând un anume comportament. (< dedubla)
dedublare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dedubláre (-du-bla-) s. f.,
g.-d. art. dedublắrii; pl. dedublắridedublare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEDUBLÁRE, dedublări, s. f. Acțiunea de
a se dedubla și rezultatul ei; împărțire în două. ◊
Dedublarea personalității = tulburare psihică constând în disocierea personalității, la același individ, una normală și alta morbidă, fiecare dominând alternativ și determinând caracterul comportamentului. —
V. dedubla.