decroșaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECROȘÁJ s. n. (Franțuzism) Decroșare. – Din
fr. décrochage.decroșaj (Dicționar de neologisme, 1986)DECROȘÁJ s.n. Decroșare. [< fr.
décrochage].
decroșaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECROȘÁJ s. n. decroșare. (< fr.
décrochage)
decroșaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECROȘÁJ s. n. Decroșare. — Din
fr. décrochage.