decrispare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECRISPÁRE, decrispări, s. f. (Rar) Deconectare (psihică). – După
fr. décrispation.decrispare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECRISPÁRE, decrispări, s. f. (Rar) Deconectare (psihică). — După
fr. décrispation.