decroma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECROMÁ, decromez, vb. I.
Tranz. A înlătura stratul de crom depus pe o formă de tipar. –
De(s)- + croma.decroma (Dicționar de neologisme, 1986)DECROMÁ vb. I. tr. A înlătura stratul de crom depus pe o formă de tipar. [<
de- +
croma].
decroma (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECROMÁ vb. tr. a înlătura stratul de crom depus pe o formă de tipar. (< fr.
déchromer)
decroma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decromá (a ~) (de-cro-) vb.,
ind. prez. 3
decromeázădecroma (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECROMÁ, decromez, vb. I.
Tranz. A înlătura stratul de crom depus pe o formă de tipar. —
Pref. de- + croma.