decoromanie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECOROMANÍE s. f. (Rar) Manie pentru decoruri sau pentru decorații excesive. – Din
fr. décoromanie.decoromanie (Dicționar de neologisme, 1986)DECOROMANÍE s.f. (
Rar) Manie pentru decoruri sau pentru decorații excesive. [Gen.
-iei. / < fr.
décoromanie].
decoromanie (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECOROMANÍE s. f. manie pentru decoruri sau pentru decorații excesive. (< fr.
décoromanie)
decoromanie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decoromaníe (rar)
s. f.,
art. decoromanía, g.-d. decoromaníi, art. decoromaníeidecoromanie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECOROMANÍE s. f. (Rar) Manie pentru decoruri sau pentru decorații excesive. — Din
fr. décoromanie.