decorator - explicat in DEX

decorator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DECORATÓR, -OÁRE, decoratori, -oare, s. m. și f. Persoană care are profesiunea de a decora clădiri, interioare, vitrine etc. ♦ Persoană care face decoruri pentru teatru, film etc. – Din fr. décorateur.

decorator (Dicționar de neologisme, 1986)
DECORATÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care se ocupă cu decorarea clădirilor, a interioarelor etc. ♦ Persoană care face decorurile la un teatru, film etc.; scenograf. [Cf. fr. décorateur, it. decoratore].

decorator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DECORATÓR, -OÁRE I. s. m. f. 1. cel care se ocupă cu decorarea clădirilor, a interioarelor etc. 2. cel care face decoruri pentru teatru, film, televiziune. II. s. n. unealtă de bucătărie pentru decorarea unor forme diferite (roșii, ciocolată, frișcă etc.) (< fr. décorateur)

decorator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*decoratór, -oáre s. (d. decorez, fr. décorateur). Care face decorurĭ p. apartamente, teatre, sărbărĭ ș.a.

decorator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
decoratór s. m., pl. decoratóri

decorator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
decorator m. cel ce face decoruri.

decorator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DECORATÓR, -OÁRE, decoratori, -oare, s. m. și f. Persoană care are profesia de a decora clădiri, interioare, vitrine etc. ♦ Persoană care face decoruri pentru teatru, film etc. — Din fr. décorateur.