decorticare - explicat in DEX

decorticare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DECORTICÁRE, decorticări, s. f. Acțiunea de a decortica și rezultatul ei; decorticație. 1. Operație de desprindere și de înlăturare a cojilor de pe unele semințe în vederea consumului sau prelucrării ulterioare a acestora. 2. Îndepărtare chirurgicală, totală sau parțială, a părții corticale a unui organ (creier, rinichi etc.) – V. decortica.

decorticare (Dicționar de neologisme, 1986)
DECORTICÁRE s.f. Acțiunea de a decortica și rezultatul ei; decorticație. [< decortica].

decorticare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
decorticáre s. f., g.-d. art. decorticắrii; pl. decorticắri

decorticare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DECORTICÁRE, decorticări, s. f. 1. Operație de desprindere și de înlăturare a cojilor de pe unele semințe în vederea consumului sau prelucrării ulterioare a acestora. ♦ Curățare de scoarță a arborilor pentru distrugerea insectelor dăunătoare și a ouălor lor. 2. Îndepărtare chirurgicală, totală sau parțială, a unui organ de învelișul său fîbros, normal sau patologic. — V. decortica.